Ascultă-ţi prezenţa cum se dizolvă în ascultarea propriei tale conştiinţe!

Vîntul se trezeşte şi-mi ia gîndurile, mă lasă pustiită în suspans. Rămîn la distanţă faţă de vise, de iluzii morbide, mă transform într-o mare nudă, însetată, ca un cer uşurat de greutate, fără frontiere, inaccesibil, imobil, ca un negru perete adormit cu o inima populată de remuşcări sălbatice.

9056d86538fe62dc7cebb82f3587d889Îmi aprofundez pasul spre mine, spre limitările mute şi singuratice fără ieşiri, simt cum o apă crudă, opacă şi goală, tranversează lin constiinţa mea şi deschide în mine o rană ascunsă de unde tresare năvalnic un strigăt de durere aproape steril.

Cu cît mă adîncesc mai mult în tenebrele corpului meu cu atît deşertăciunea prinde o formă mai observabilă.

Devin tot mai sumbră şi adîncă ca o noapte ce respiră-n negru, ca o fantomă impalpabilă.
Cutreier cu frică în peştera sufletului, şi las urmele să se topească în flăcările albe ale cîtorva lumînări, vreau lumină, am trăit o viaţă de orb, simt cum esenţa mea mă cheamă, şi mă invită să revin şi să redescoper ca un nou născut, o nouă viaţă.

Vreau să rîd cum rîde marea, cum rîde vîntul, să beau din cupa fericirii şi în beţie să posed viaţă, să dansez fără să-mi pierd tempoul.

Să devin etern din moment ce sufletul se încarnează în plenitudinea existenţei.

Vreau să-mi fiu propriul creator, să fiu cel care va dicta cerului să descarce ploi de flori parfumate, de picături de soare, să fiu ramurile ce cuprind şi respiră viaţă, să ating vîrful unei tăceri fericite şi apoi să deschid aripile şi să vorbesc fără încetare, asemeni unei păduri în pulsaţie.

A trecut timpul în care să aştept timpul de azi, de ieri, de mîine. Ieri e azi, mîine e azi, şi astăzi este azi, nu vine din trecut, nu se îndreaptă în nici o direcţie, el este aici. Astazi nu are nici corp, nici nume, nici chip, el este aici la picioarele noastre, ne priveşte, ne îndeamnă să-l trăim.

Nu mă interesează ce vîrstă ai, cîţi ani au trecut prin tine, ci vreau să ştiu dacă ai risca să pari ciudat în faţa celorlalţi de dragul iubirii, viselor, şi a aventurii de a fi viu.Nu mă interesează din ce faci ca să-ţi cîştigi existenţa, ci vreau să ştiu spre ce tînjeşti, şi dacă îndrăzneşti să-ţi asculţi glasul inimii tale. Nu-mi pasă dacă ceea ce povesteşti e adevărat, ceea ce contează este dacă poţi să dezămăgeşti pe cineva ca să fii sincer cu tine.

Vreau să ştiu dacă ai ajuns în centrul regretelor tale, şi dacă te-ai deschis în urma experienţelor dure ale vieţii sau ţi-ai închis inima de prea multă frică şi durere. Vreau să ştiu dacă poţi trăi bucuria, dacă poti dansa sălbatic şi dacă poţi lăsa extazul să te stăpînească, pînă în vîrful degetelor, fără a fi perturbat de limitările condiţiei umane.

Hai să trăim atît de bine, încît şi antreprenorului de pompe funebre să-i pară rău după noi spunea şi Mark Twain.

Opriti-vă o clipă în fiecare zi şi minunaţi-vă de această şansă numită viaţă. Angajaţi-vă să o trăiţi intens!

Cu toata Dragostea,

Evelina Cudalb

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s