Călătorie către centrul inimii!

Călător al vieţii sunt, în noapte i-au cu mine o candelă, o flacără, şi drumul către vise îmi este luminat, luna îmi este martor şi călăuză, îi permit să-mi tranforme corpul fizic în substanţă transparentă, şi chiar de avînd o voce mută, reuşesc să destăinui şi cele mai profunde fantezii.

Mă simt dezgolită, stratul protector al trupului meu e spart, sunt fragilă, însă paşii mei continuuă să lase urme pe acelaşi drum.

7945660654_8718c072ae_zObservi şi tu ? Reuşeşti să sesizezi aceleaşi frici în mine şi în tine, grijile cum se plimb tulburător prin gîndurile mele, bănuielile cum se alimentează din vechile traumatisme, te uiţi la mine şi reflecţia ţi se oglindeşte ?

Suntem asemeni unei insuli în braţele oceanelor, şi de teamă nu permitem nimănui să ne descopere, şi astăzi nici noi înşine nu am îndrăznit să ne cunoaştem.

E greu să accepţi că interiorul tău cu tot universul său e un amalgam între iubire şi ură, refuzuri şi aprobări, zîmbete şi lacrimi, curaj şi frică…

Însă tot ce reprezintă dificultate nu poate fi interpretat ca un act irealizabil.
Atunci, de ce să nu vii cu mine ? Ne îmbarcăm cu credinţă, bagajele ne sunt îngreunate de entuziasm, serenitate şi speranţă, avantajul acestei croaziere, este că noi înşine suntem căpitanii, suntem cei care decid direcţia, viteza, şi perioada de staţionare.
Pentru a fi cît mai aproape posibil de adevaratele mele sentimente, pentru a asculta emoţiile care mă încearcă, am nevoie de multă atenţie şi de vigilenţă.

Să-mi recunosc adevăratele sentimente înseamnă să intru într-o stare de echilibru care să-mi confirme capacitatea de a trăi în valsul iubirii de sine.

Vreau să mă trezesc si sa beau din cupa dragostei, să-mi alint gîndul cu o dulce armonie, să fiu mîngîiată de caldura soarelui, şi atunci cum să mă pot bucura de toate astea dacă mi-am încătuşat prezenţa în deziluzii şi tristeţe ?

E corpul meu, şi doar eu decid ce sentimente să-l stăpînească, şi-acum mă deschid spre eliberare, e timpul sa-mi oxigenez trupul cu vigoare si multă energie benefică.

În acceptarea deplină şi necondiţionată binecuvîntăm existenţa noastră !

Vreau să-ţi prezint un exerciţiu care te va ajuta să explorezi felul în care a fi iubit permite ferestrei inimii să se deschidă, pentru ca tu să experimentezi iubirea ca pe ceva din interiorul tău, nu ca pe ceva care iti este oferit de către cineva .
• Gîndeşte-te la cineva din viaţa ta care te iubeşte – iubit, soţ, prieten sau membru al familiei. Permite-ţi să simţi iubirea şi afecţiunea acestei persoane faţă de tine.

• Observă cum asociezi sentimentul cu persoana şi cum ai tendinţa de a-l vedea pe celălalt ca sursa sau cauza sentimentului.

• Acum renunţă la a te mai gîndi la cealaltă persoană şi acordă atenţie la ceea ce se întîmplă în corpul tău cînd te simţi iubit. Acordă atenţie deosebită centrului inimii, zonei din centrul pieptului. Vezi dacă poţi recunoaşte căldura sau plinătatea din inima ta ca pe propria ta experienţă, ca pe ceva care vine din interiorul tău, ca pe ceva care îţi aparţine.

• Cum te simţi să recunoşti asta ?

1170861540_441a607677_zCantitatea de energie risipită în timpul unei vieţi este incredibilă.

La fel este şi timpul „pierdut”. Pierdut în sensul că nu a fost trăit, simţit, ci consumat, măcinat în dezbateri, în nefericiri de neinţeles.

Deci haideţi să orietăm toată forţa noastră spre iubirea de sine ! Şi atunci artistul din noi va crea cele mai superbe opere de artă !

Te iubesc,

Prietena ta Evelina Cudalb

Anunțuri